Sarbatorile au trecut,jertfa ramane!

    Si iata ca a mai trecut o sarbatoare a Pastelui.Toata lumea s'a bucurat mai mult sau mai putin de aceasta sarbatoare:de vacanta,de putin timp liber,de bucatele alese,de familie,de prieteni.Fiecare a sarbatorit cum a stiut mai bine.Unii cu muzica si dans,iar altii in partasie cu Dumnezeu si fratii,multumind pentru jertfa pe care Isus a dat'o pentru pacatele lor.

   M'am uitat in jurul meu in saptamana care tocmai a trecut si am vazut cum oamenii sarbatarosc si se bucura de Paste intr'un fel nepotrivit.Se apuca de mancat,de baut,de dansat si uita de faptul ca Isus,pe o cruce a murit,iar apoi a inviat,biruind moartea,pentru ca fiecare om-fara exceptie-de pe planeta sa poata avea iertarea si impacarea cu Tatal Ceresc.

  Acum totul a intrat in normal(scoala,serviciu,etc.),sarbatorile au trecut,dar jertfa lui Isus este inca valabila si ar trebui sa'I sarbatorim invierea in fiecare secunda a vietii noastre,dar nu cu bautura si mancare,ci cu recunostinta,caci prin El avem viata vesnica.Isus nu a suferit,s'a jertfit si a inviat doar pentru o saptamana sau pentru 3 zile,ci pentru totdeauna!!

   Asa ca,desi sarbatorile au trecut,noi sa sarbatorim in continuare invierea Lui,pentru ca din dragostea Lui de necuprins pentru noi a suferit si s'a jertift,El un Rege,un Sfant pentru ca eu si tu sa fim iertati si salvati si sa putem trai vesnic.Daca venim la El cu recunostinta si cu smerenie,ne va primi cu bratele deschise si cu toata dragostea.

  Domnul sa va binecuvinteze!:)

Am pus si un video care reflecta bine ceea ce a facut Isus pentru noi.Enjoy it!

Nu ma asteptam sa'mi placa:)

  Saptamana trecuta am trecut printr'o noua experienta,daca o pot numi asa:am fost operata de apendicita.Nimic nou,nimic inedit,multi trec prin asta.Doar ca nu m'am asteptat sa imi placa aceasta experienta,sa imi placa in spital.Multi ar spune "esti nebuna fato,cui i'ar placea sa stea in spital??"Nimanui probabil,insa mie mi'a placut.Bineinteles,lasand la o parte faptul ca in ziua operatiei mi'a fost atat de rau in cat am crezut ca imi voi da sufletul,sederea in spital a fost o mini-vacanta.
  Pe langa faptul ca am avut niste colegi de salon cu care m'am intels extraordinar,personalul medical incepand de la medic pana la asistenti s'a comportat exemplar.
  Am ramas surprinsa de comportamentul domnului doctor.Nu am crezut ca mai sunt medici in Romania care sa se intereseze atat de mult de pacientii lor.
  Nu am mai intalnit pana acum un medic care sa vina de acasa sa'si viziteze pacientii(chiar si in weekend,cand nu are program),sa sune in fiecare seara sa vada in ce stare sunt,sa vina la noi in salon de cateva ori pe zi sa vada ce facem.Se comporta si vorbea cu noi ca si cum eram copiii lui.
  Acelasi lucru il pot spune si despre asistenti.Draguti si atenti.Asa medic,asa asistenti.Se pare ca mai sunt si astfel de oameni carora le place sa'si faca treaba cum trebuie,chiar daca li'i s'a taiat din salarii.Jos palaria pentru ei.
 Si mai ales jos palaria pentru domnu' doctor!:D

Bonheur de vivre

   Saptamana aceasta am facut la franceza un text:"Bonheur de vivre"-Bucuria de a trai.Un  text extraordinar,prin care autorul spune ca ar trebui sa ne bucuram de fiecare lucru marunt al vietii.Ca ceea ce ne face fericiti cu adevarat nu sunt lucrurile extraordinare care ni se intampla,ci simplul fapt ca existam ar trebui sa ne faca fericiti.Ca viata este frumoasa prin ea insasi si ca nu mai avem nevoie de altceva.

   Imi dau seama ca omul asta are atata dreptate.Cum sa fii trist si posomorat cand ai posibilitatea sa mergi,sa vezi,sa auzi,,sa atingi,sa mirosi,sa vorbesti,SA TRAIESTI.Sunt atatia oameni care si'ar dori sa poata vedea minunatiile ce ne inconjoara si nu pot,sa mearga,sa auda,sa traiasca macar o zi in plus,dar sa nu mai aiba aceasta sansa...

   Noi oamenii suntem atat de schimbatori si nemultumiti,cand este frig,vrem sa fie cald,pentru ca inghetam sau platim mult la gaze,cand este cald,am vrea sa ploua ca ni se usuca recolta,cand ploua,suntem nemultumiti pentru ca vremea mohorata ne indispune sau se produc inundatii si tot asa..Ma intreb de unde are Dumnezeu atata rabdare cu noi.

   Ar trebui sa fim fericiti mereu pentru ca Dumnezeu ne'a dat viata,ne'a dat natura cu tot ce ne inconjoara sa ne bucuram de ea.Sunt atatea minunatii in lumea asta pe care Dumnezeu le'a creat special pentru noi,iar noi nu ne bucuram de ele,pentru ca suntem prea suparati ca ni'i s'a taiat din salariu,ca cineva ne'a criticat tinuta sau mai stiu eu ce alt lucru,uneori nesemnificativ.Nu zic ca trebuie sa ne petrecem viata intr'o euforie continua,ci doar ca trebuie sa ne bucuram de micile lucruri "neinsemnate"(credem noi) ale vietii pe care Tatal Ceresc ni'i le daruieste cu atata dragoste. 

  Alain,autorul textului a spus ceva ce mi'a ramas in minte "Comme la fraise a goute de fraise,ainsi la vie a goute de bonheur"(Cum capsuna are gust de capsuna,viata are gust de fericire).Dumnezeu ne'a creat pe noi si tot ce ne inconjoara ca sa fim fericiti,nu tristi.Dar cum viata nu e intotdeauna numai lapte si miere,sunt momente in care suntem demoralizati si total nefericiti.Atunci avem un ajutor care nu va ezita sa apara daca il chemi-Dumnezeu.Stiu ca e ciudat si greu de crezut,dar am simtit pe pielea mea ajutorul si bunatatea Lui si credeti'ma nu'i nimic mai bun de atat si nu'i sentiment mai placut decat sa stii ca cineva este mereu gata sa iti sara in ajutor si sa iti rezolve probleme;si nu oricine,ci un Dumnezeu Atotputernic.

  Asadar cand intristarile vin,pentru ca asa e viata,sa incercam sa privim partea plina a paharului si sa vedem dincolo de prapastia care ne sta in fata si mai mult decat orice sa cerem ajutorul Celui care niciodata nu ne va refuza:)

   Bucurati'va de fiecare clipa a vietii,pentru ca nu stim nici momentul,nici locul in care vom sfarsi calatoria pe acest pamant!

Plictiseala acuta

Astazi am reintrat in ritmul normal,de zi cu zi.Dupa 2 saptamani de vacanta,care au trecut de parca nici nu au fost,azi am fost la scoala.Prima zi de scoala din 2011.Wow!:O ce repede o trecut timpu'...

Totusi,sa nu devin nostalgica.Cum spuneam,azi m'am dus la scoala.

  De dimineata,m'a trezit ceasul,care suna in disperare.M'am trezit cam greu,recunosc,dar cui nu i'ar fi dupa ce timp de aproape 2 saptamani m'am trezit in fiecare zi la 11-12 :D

  Dupa ce m'am invartit prin casa o ora,am reusit sa ies pe usa.De cum am iesit,frigul m'a izvit cu putere in fata.Dar curajoasa cum sunt mi'am zis ca o s arezist pana in statie.
   Merg eu linistita si cu grija,incercand sa nu alunec(ma pricep foarte bine la asta) pe soseaua pe care "astia" de la primarie n'au binevoit sa o curete pentru ca,de' e prea devreme,cand ce vad ca se zareste??Da!era  el,autobuzul!Mi'am dat seama ca nu o sa ajung in statie,asa ca ce mi'am zis tot nu mi'am facut laergarea de dimineata Acum e momentul!Am reusit intr'un final sa ajung in autobuz.Soferul m'a intampinat cu un "Buna dimineata!" si cu un zambet larg si m'a poftit sa iau un loc.
  Am reusit sa ma asez intr'un final.Ciudat sa gasesc loc,pentru ca de obicei,in autobuz te simti ca o sardina intr'o conserva,dar probabil le'a fost prea greu elevilor romani sa se trezeasca dupa zilele lungi in care au petrecut.
  Cum spuneam.Ma asez pe randul din spate.In jurul meu toata lumea adormita,plictisita,fara chef.O liniste deplina,lucru neobisnuit,alte dati fiind o harmalaie de nedescris,pentru ca toata lumea incearca sa discute cu colegul de scaun.Toata acesta amorteala mi'a dat si mie o stare de somnolenta,dar nu a durat mult gratie drumurilor din Romania,care dupa cum ati observat sunt foarte bune mai ales pe timp de iarna,dar si a locului pe care stateam(cand stai pe randul din spate,intru'un autobuz simti toate denivelarile drumului si la noi cum drumul e cu multe denivelari,va dati seama ce am indurat).
  Dupa 30 de minute de mers,timp in care incercam sa imi dau seama pe unde sunt(nu se vedea nimic prin geamurile inghetate),am ajuns in oras.Am coborat fericita ca am scapat de zgaltait,dar in acelasi timp cu grija ca sa nu alunec(am o problema cu asta).
  Evident ca pe drum aproape am inghetat,dar am reusit sa ajung la scoala,fara sa cad ceea ce este o mare realizare.Intru in clasa si vad 3 persoane.Doar 3??Poate am ajuns eu prea devreme.Dupa salutarile si pupaturile de rigoare,mi'am dat geaca jos si m'am dus sa imi iau o ciocolata calda.Cand m'am intors lumea se inmultit,semn bun.M'am asezat in banca,sa'mi savurez ciocolata.Ma uit la colegii mei ale caror fete imi sugerau mai degraba niste oameni obositi dupa multe ore de munca decat niste elevi gata sa se apuce de invatat.Dupa ce imi termin ciocolata intra profa,evident fara chef.S'a chinuit ea sa scoata de la noi o traducere,da' sa fim seriosi,cine are chef de latina asa de dimineata.Vazand ca nu'i merge a lasat'o balta,sperand ca data viitoare vom fi mai treji.
  Au urmat si celelalte ore la care am domit si mai rau.Astazi a fost o mare tristete in clasa,vorba unei colege.Mai bine zis a fost o plictiseala si o lipsa de chef totala.Dar cred ca asa a fost peste tot.Sper ca maine sa ne revenim:)

Uhh.Cam lung postu':D.Sper ca nu am plictisit,daca da,imi asum riscul:)

Dragoste neconditionata

  "Da!Asta e iubirea mea,nu astept deloc ceva!"Asa suna versurile unei melodii,pe care o ascult de ceva vreme.Astazi,insa versurile mi'au rasunat in minte ca niciodata.

  Mi'am dat seama cat de putin iubesc.Ca'i iubesc doar pe cei care ma iubesc sau care se poarta frumos.Iar atunci cand vreau sa'i iubesc pe toti cei din jurul meu,primesc lovituri puternice si respingere din partea lor.
  Sunt momente in care simt ca nu sunt importanta pentru nimeni;ma intreb daca cineva ma iubeste.Au fost atat de multe datile in care m'am simtit folosita de persoanele carora le'am oferit dragostea si ajutorul meu.Dar stiu ca si Isus a indurat multe dezamagiri si tradari din partea celor carora le arata dragostea Sa si cu toate acestea a continuat sa'i iubeasca neconditionat.Imi doresc atat de mult sa invat din dragostea Lui,sa'i pot privi pe oameni prin ochii lui Isus.

  Chiar daca voi fi dezamagita si parasita de oameni,eu tot sa'i iubesc,sa iubesc si sa iert,pentru ca asa a facut si Dumnezeul meu cu mine.Sa fac asa cum spun si versurile cantarii "stiu ca ai putea sa iubesti candva fara sa astepti ceva".Imi doresc asta din toata  inima lucrul acesta.Si stiu ca voi reusi cu ajutorul Lui.

     Am atasat si melodia despre care va vorbeam.Sper sa va placa si sa va vorbeasca la fel de mult cum mi'a vorbit mie.:)